Sunt inginer și consider că aportul meu vine din pasiunea pe care o am pentru tehnologie și soluțiile pe care acest domeniu ni le poate oferi la probleme cu care ne confruntăm. Am studiat și m-am pregătit atât în România, cât și în alte 4 țări europene – Franța, Olanda, Elveția și Danemarca. Aici am devenit fluent în două limbi străine și poate cel mai important, am deprins un spirit antreprenorial care mă ajută să văd soluții acolo unde alții văd poate doar constrângeri.

Experiența startup-ului creat în țara m-a făcut să descopăr că am abilități de management. În Franța am găsit ceea ce căutam din punct de vedere profesional și de peste doi ani și jumătate lucrez în Toulouse ca manager de proiect la o firmă care se ocupă de consultanță în domeniul aerospațial. Rolul meu este să automatizez procese, să găsesc oamenii potriviți pentru proiecte diverse și să construiec relații bazate pe încredere cu marile companii din domeniul aerospațial. Astfel, am ocazia să mă afirm într-un domeniu nou, iar această provocare mi-am asumat-o pe de-a-ntregul.

În facultate am decis să mă implic într-un proiect care se adresa persoanelor care suferă de epilepsie. Eram hotărât să-mi folosesc cunoștințele mele tehnice pentru a ajuta și a fost extraordinar să găsesc oameni cu care să rezonez. Proiectul a căpătat anvergură, de menționat fiind momentul în care am ajuns în Statele Unite pentru a reprezenta România, sau emoția pe care am simțit-o pe scena TEDx Bucharest. Pasul firesc următor era implementarea lui în sistemul de sănătate din România. Din păcate, nu la fel de firesc a fost și pentru politicienii care își doreau vizibilitate, fanfară și putere. Proiectul nostru era prea mic în comparație cu ambițiile lor politice, iar acela a fost și momentul de declic care m-a împins până aici.

Pe lângă școală și muncă, m-am decis să mă implic în viața comunității de români din Franța. În Paris am intrat în contact cu USR și cu membrii săi, iar împreună am pus bazele filialei noastre. Am început ca voluntar alături de mulți alții, iar pe parcurs am petrecut sute de ore muncind pentru ca ideile în care noi credem să devină realitate. Proiectul meu de suflet este Programul de Mentorat, pe care l-am creat din dorința de a-mi ajuta colegii să-și găsească și ei drumul și – de ce nu – pasiunea.

Mereu cu sufletul acasă, am simțit cum diaspora a fost umilită în nenumărate rânduri de autoritățile române care, atunci când nu sunt de-a dreptul incompetente, sunt cel puțin rău-voitoare . Am suportat împreună cozile interminabile de la vot, am fost gazați în Piața Victoriei, și poate cel mai dureros, am lăsat familiile și prietenii în urmă. Un lucru însă m-a impresionat de-a lungul acestor ani și m-a făcut să lupt – curajul celor pe care i-am întâlnit pe stradă, la cozi, în aeroport. În România miroase a schimbare, iar aceasta vine din faptul că tot mai mulți oameni descoperă ideea de comunitate.